8 Martie însângerat

Peste 2000 de civili ucişi de când a început invazia.

Femei a căror viaţă a fost zdrobită de rachetele ruseşti.

Femei care îşi plâng copiii ucişi în propriile lor case.

Femei care nici măcar nu pot lua trupurile bărbaţilor lor de pe străzi din pricina bombardamentelor neîncetate.

Şi sutele de mii de femei care şi-au lăsat casele şi vieţile în urmă, plecând fără să ştie dacă vor mai avea vreodată unde să se întoarcă.

În acest 8 Martie însângerat gândurile şi compasiunea lumii întregi se îndreaptă către ele.

Să nu uităm, însă, că 8 Martie celebrează o luptă. În primii ani ai secolului 20, când a fost instituită această sărbătoare, femeile luptau pentru egalitate în drepturi, libertate şi dreptul de a vota.

Un secol mai târziu, femeile ucrainience luptă, alături de bărbaţii lor, pentru a-şi apăra ţara de un dictator sângeros, care ameninţă libertatea unui întreg popor şi dreptul de a-şi lua propriile decizii.

Curajul şi determinarea lor sunt extraordinare.

Chiar dacă nu le putem egala eroismul, vă îndemn ca, măcar azi, pe 8 Martie, să le onoraţi sacrificiul aşa cum se cuvine.

Măcar azi, vocile (uimitor, multe feminine) care îi găsesc scuze lui Putin sau care se delimitează echidistant de lupta ucrainienilor, ar trebui să tacă.

Pentru că acele femei şi acei bărbaţi nu luptă doar pentru Ucraina ci şi pentru libertatea şi modul nostru de viaţă. Trupurile, sângele şi vieţile lor sunt cele care îl împiedică pe monstru să ajungă la noi.

Ei luptă pentru supravieţuirea lor ca naţie, dar în acelaşi timp ne apără pe noi: români, moldoveni, polonezi, baltici.

Azi, când celebrăm Ziua femeii, să recunoaştem şi să respectăm lupta pe care o duc ucrainienii, femei şi bărbaţi împreună, pentru că e şi lupta noastră.