Cum trebuie să fie “o doamnă”

Acum câteva zile, la o postare în care purtam blugi şi pantofi cu platformă, o comentatoare mi-a scris cam aşa:  “O doamnă nu trebuie să fie cool, ci distinsă şi elegantă”.

Ce-i drept, nu m-am gândit niciodată la mine ca la “o doamnă” şi nu mi-am dorit să fiu una.

“O doamnă” este o expresie care, în general, se aplică femeilor trecute de o anumită vârstă – nu am auzit să se spună despre cineva de 25 de ani că este “o doamnă”.

Odată atinsă vârsta la care poţi fi o doamnă, ca să devii “o doamnă” trebuie să îndeplineşti anumite condiţii.

Să ai, de exemplu, o anumită profesie sau poziţie socială. Dacă eşti doctoriţă, profesoară, avocată, ai o funcţie de conducere în administraţie sau o afacere de succes, te poţi califica la statutul de “doamnă”. Dacă eşti freelancer sau vânzătoare, mai puţin.

Apoi, să te comporţi într-un anumit fel. “O doamnă” nu bea bere din sticlă, nu se urcă pe borduri în parc şi nu râde ca nebuna în mijlocul străzii. “Doamna” vorbeşte măsurat, merge mai mult cu maşina şi îşi bea cafeaua cu alte “doamne” discutând despre noutăţile urbei (care în limbaj colocvial se numesc bârfe).

Dar cea mai distinctivă caracteristică a “doamnei” e felul cum arată.

 “O doamnă” poartă pantofi cu toc, costumaşe cu fustă şi taior, haină de blană iarna, e întotdeauna coafată şi cu unghiile făcute. Nu lipsesc bijuteriile, întotdeauna de aur şi geanta elegantă, neapărat de piele.

După toate aceste criterii, eu nu sunt “o doamnă” şi mă bucur de asta.

Am renunţat acum 20 de ani la statutul de profesor (care la vremea aia încă mai însemna ceva) şi am ales să lucrez pe cont propriu şi să fac ce-mi place.

Sunt mai degrabă asocială, nu particip la evenimente şi petreceri, mă simt bine în companii restrânse şi foarte bine selectate.

Mă îmbrac în fel şi chip, uneori port şi tocuri, dar cel mai mult îmi plac ţinutele relaxate şi comode. Port unghiile date doar cu lac incolor, merg la coafor o dată la două-trei luni doar ca să mă tund.

Îmi place să încerc ţinute neobişnuite, port bijuterii masive şi colorate de lemn sau plastic, pantofi cu alură masculină şi pantaloni largi sau fuste maxi.

Vorbesc cam tare şi râd mult.

Cu alte cuvinte, sunt orice, mai puţin “o doamnă”. Comentatoarea mea avea, deci, dreptate. 🙂

Pentru mine a fi o doamnă înseamnă cu totul altceva decât a avea un statut social sau material sau a te îmbrăca într-un anumit fel.

O doamnă este o femeie inteligentă, elegantă nu prin ceea ce poartă ci prin ceea ce este. Este cultivată, deschisă şi tolerantă, cu simţul umorului şi în stare să gîndească dincolo de stereotipuri şi prejudecăţi.

Din păcate, însă, avem o inflaţie de “doamne” şi doar foarte puţine doamne adevărate. Poate că aşa se explică şi de ce nu avem femei politice precum cele din alte ţări, la care privim cu admiraţie şi niţică invidie.

Acelea sunt doamne, cele de la noi sunt “nişte doamne”.

Articole pe care poate le-ai ratat

Ce am câştigat (şi ce am pierdut) odată cu înaintarea în vârstă

Ai nevoie de curaj ca să te îmbraci “cool” după 50 de ani?

Singurul lucru pe care n-ar trebui să-l porţi după 50 de ani

Dacă articolul ţi-a plăcut dă-i un Like şi recomandă-l şi prietenelor tale printr-un Share. Iar dacă vrei să afli când postez un nou articol, dă un Follow la pagina mea de Facebook.

Summary

Article Name

Cum trebuie să fie “o doamnă”

Description

Există "doamne" şi doamne.

Author

Maxine

MaxineOver50