Furtuna care n-a mai venit

Duminică am mers să ne plimbăm, aşa cum facem adesea, în Grădina Botanică. Este parcul cel mai apropiat de noi, de care leagă o lungă istorie personală.

Când am plecat de-acasă era senin, cu o părere de nori albi şi un vânticel plăcut şi răcoros. Dar mergând spre Botanică am lăsat seninul în spate iar în faţa noastră se tot adunau nori negri şi ameninţători.

Vine furtuna – ne-am zis – şi ne-am gândit dacă merită să mergem mai departe sau e mai bine să ne întoarcem.

Până la urmă am ajuns, am parcat şi imediat ce am intrat au căzut câţiva stropi de ploaie. Cerul era întunecat dar nu ploua cu adevărat încă, aşa că ne-am plimbat niţel şi am făcut câteva poze.

Şi pentru că furtuna părea iminentă ne-am adăpostit sub arcadele elegante ale fostului restaurant al grădinii, cândva loc de întâlnire al elitelor Bucureştiului.

În perioada comunistă clădirea fusese urît transformată într-un pavilion administrativ şi până în urmă cu trei ani avea un aer trist şi părăginit. Din fericire a fost restaurată şi consolidată cu fonduri europene şi adusă la frumoasa ei formă originală.

Am intrat, deci, sub arcade şi ne-am plimbat de jur împrejur, admirând modul cum a fost refăcută clădirea şi aşteptând să înceapă şi să se sfărşească ploaia.

(Pozele cu clădirea restaurată sunt preluate de pe site-ul firmei de arhitectură care s-a ocupat de proiect, Polarh Design.)

Vântul bătea destul de tare, norii se învolburau, cădeau stropi răzleţi dar furtuna întârzia. Aşa că ne-am zis că n-are rost să stăm pe loc şi am pornit la plimbare pe alei.

Cei mai mulţi vizitatori plecau, unii încărcaţi cu echipament de picnic, îndreptându-se grăbiţi spre ieşire. Noi mergem, dimpotrivă, spre interiorul grădinii.

Ştiam că dacă începe brusc ploaia o să ne ude până la piele, căci ne-am tot îndepărtat de adăpostul nostru temporar. Dar eram veseli şi totul părea o mică aventură, aşa că de ce nu?

Ne-am plimbat prin grădina aproape pustie mai bine de-o oră, timp în care norii s-au mai împrăştiat iar furtuna care păruse aşa de ameninţătoare n-a mai venit.

Pe drumul de întoarcere m-am gândit că întâmplarea asta reproduce, la o scară mai mică, ceea ce se întâmplă de multe ori în vieţile noastre.

De câte ori nu ţi s-a întâmplat să refuzi o oportunitate din teama că lucrurile ar putea ieşi prost?

Poate că a fost o ofertă de job pe care ai refuzat-o pentru că ai crezut că nu te vei descurca.

Poate a fost o afacere pe care n-ai început-o pentru că ţi-a fost teamă de riscurile implicate.

Poate că a fost o şansă de a pleca într-o altă ţară, dar te-ai temut de necunoscut.

Poate a fost o relaţie în care nu te-ai avântat cu toată inima pentru că ţi-a fost teamă să nu fii rănită.

De multe ori ne predăm în faţa temerilor noastre şi ne întoarcem din drum sau stăm la adăpost, chiar dacă astfel ne anulăm şansa unor experienţe care pot aduce valoare şi bucurie în vieţile noastre.

Ne temem aşa de tare de posibilitatea unor evenimente rele din viitor încât renunţăm să trăim plenar prezentul şi ne ascundem în cochiliile noastre, minţindu-ne cu gândul că am evitat un potenţial eşec.

Vâzând furtuna care stătea să înceapă am fi putut renunţa la plimbarea noastră, pierzând astfel bucuria şi emoţia acestei zile.

Uneori merită să-ţi asumi riscul de a fi udat de ploaie pentru a câştiga o amintire frumoasă. E tot ce ne rămâne, în definitiv.

Iar furtuna de care ne-am temut nici n-a mai venit, până la urmă.

P.S. Rochia pe care am purtat-o la plimbare e de la Bonprix, o găseşti aici. Eu port mărimea 50 care e puţin largă, dacă ai statura mea îţi recomand 48.

Cu drag,

Articole pe care poate le-ai ratat

Cum să îmbătrâneşti cu graţie

O zi de mai în Cişmigiu

O după-amiază de toamnă în Herăstrău

Dacă articolul ţi-a plăcut dă-i un Like şi recomandă-l şi prietenelor tale printr-un Share. Iar dacă vrei să afli când postez un nou articol, dă un Follow la pagina mea de Facebook.

Summary

Article Name

Furtuna care n-a mai venit

Description

O plimbare în GRădina Botanică şi o furtună care n-a mai fost.

Author

Maxine

MaxineOver50