Şi tu vei ajunge aici… dacă ai noroc

Zilele trecute presa a prezentat cazul unei doamne de 80 de ani care,  amăgită cu perspectiva unei cariere în modelling la Paris, a fost escrocată de o mare sumă de bani.

Dincolo de urâţenia în sine a cazului – este abject să profiţi de naivitatea şi vulnerabilitatea unei fiinţe umane – întreaga poveste a revelat o dată în plus, felul cum este privită batrâneţea la noi.

De la titlurile din media care n-au ieşit din “batrâna de 80 de ani” cu varietăţile “o pensionară” sau “o bunicuţă” şi până la comentariile de pe Facebook, accentul s-a pus invariabil pe vârsta doamnei şi pe tupeul/prostia/nebunia de a crede că poţi deveni model la 80 de ani.

M-am uitat pe nişte comentarii* pe Facebook – nu prea mult, că nu m-a ţinut stomacul. Opinia (aproape) generală este:  “Bine i-au făcut!”

Bine i-au făcut!

Pentru că:

Eu ştiu că bunicuţele croşetează şi fac prăjituri, nu visează la cai verzi pe pereţi.

Ce fericiţi erau nepoţeii dacă le lăsai măcar jumate din bani, poate mâine, poimâine îţi aprindeau o lumânare.

Mamaie,  dar la vârsta dumitale de Sf. biserică ai auzit??? Un copil bolnav nu-l ajutai c-un bănuţ, ceva.

Dacă-i  cereau copiii sau nepoții le spunea ca n-are!

Bătrână și nebună. Ce credea,  că e nemuritoare?

O caută moartea pe acasă și ea vrea sa fie fotomodel.

Auzi la ea,  80 de ani și vroia pe podium!

Mamaie trebuia prima dată să își cumpere batiste, haine, loc de veci, așa făceau bunicii noștri dragi la această vârstă.

Şi în plus întrebarea “da’ de unde avea baba banii aia?”, cu corolarul “nu erau bani munciţi pentru că o bătrânică muncită și chinuită de traiul de zi cu zi nu și-ar permite luxul să viseze”.

În esenţă, doamna respectivă trebuia să-şi cumpere cele necesare pentru înmormântare, să dea banii copiilor şi nepoţilor, iar dacă moartea se încăpăţâna să nu vină, să croşeteze şi să facă prăjituri, nenorocita, nu să viseze cai verzi pe pereţi.

Evident, tonul comentariilor nu m-a surprins, ca doar ştiu unde trăim. Dar mi s-a părut foarte interesant faptul că, cel puţin cât am citit eu, cele mai mizerabile comentarii sunt scrise de femei.

Femei tinere sau mai puţin tinere care sunt gata să afurisească pe oricine iese din graniţele înguste ale mentalităţii de stup şi îşi permite să viseze şi să fie altfel, mai ales dacă a trecut de o anumită vîrstă.

Adică, hai, la 20-30 de ani mai poţi spera să ajungi model, dar la 60, la 70, la 80? Ptiu!

Dragă comentatoare de Facebook

Am o veste pentru tine!

Şi tu o să ajungi aici. Dacă ai noroc şi nu „te cheamă îngerii” mai devreme.

Ştiu, ţi se pare că 50 de ani e foarte departe iar 70 dincolo de orizont. Eşti tânără, prezentabilă, mergi la salon, îţi pui poze din vacanţă pe Insta şi ai opinii ferme despre orice.

Dar timpul trece mult mai repede decât crezi şi dintr-o dată începi să observi că nu mai trezeşti privirile admirative cu care erai obişnuită.

Că modul de adresare se schimbă, devii mai întâi doamnă, apoi tanti, apoi mamaie. Că atunci când postezi o poză în costum de baie apar comentarii ironice.

Că eşti privită ciudat dacă porţi o fustă deasupra genunchilor sau dacă spui că preferi să mergi la un concert în loc de un pelerinaj la vreo mânăstire.

Şi te indignezi  gândindu-te ce înguşti la minte sunt oamenii şi că nu e corect ca înaintarea în vârstă să fie privită astfel. Că tu te simţi tânără, vârsta e doar un număr şi să nu-şi permită nimeni să-ţi zică ţie babă!

Desigur ai uitat nenumăratele ocazii când ţi s-a umplut sufletul de satisfacţie comentând cu răutate la adresa altor femei.

Ai uitat bârfele, ironiile şi sfaturile necerute pe care le-ai împărţit cu generozitate în cercul tău de prietene, pe Facebook sau pe Instagram.

Ei bine, draga mea, vei afla mai devreme decât crezi, pe pielea ta, cum e să ai peste 50 de ani ca femeie.

Fiecare răutate pe care ai aruncat-o în lume s-a adăugat acestei mentalităţii deformate care consideră că pe măsură ce înaintează în vîrstă, femeile ar trebui să devină cât mai puţin vizibile şi să se preocupe de nepoţi, conserve şi trecerea la cele veşnice.

Iată că – surpriză! – nu mai eşti în postura de a face ironii la adresa unei femei care îndrăzneşte să viseze la 80 de ani, ci eşti chiar tu obiectul comentariilor răutăcioase ale unora asemenea ţie, cea de acum 20 de ani.

Cum e? Te simţi nedreptăţită? Crezi că mentalitatea ar trebui să se schimbe iar femeile, indiferent de vârstă, ar trebui privite cu respectul cuvenit oricărei fiinţe umane?

Da, perspectiva e alta atunci când nu mai eşti cea care aruncă săgeţile ci devii chiar tu ţinta.

Dar nu te iluziona. Societatea nu se va schimba, opinia generală nu va deveni mai corectă, lumea nu va fi mai bună de la sine.

Singura care se poate schimba eşti tu, iar odată cu tine, într-o măsură infimă se va schimba şi lumea.

Nu fii rea!

Nu trebuie să faci gesturi colosale de mărinimie, nu trebuie nici măcar să fii bună. Doar încetează să mai fii rea. E simplu, nu trebuie decât să te abţii.

Încetează să mai arunci cu noroi, abţine-te să spui răutăţi, nu-ţi mai revărsa veninul asupra unor oameni despre care nu ştii nimic şi care nu ţi-au făcut nici un rău.

Ştiu, e naiv să-mi închipui că ar fi posibil aşa ceva. Dar cred cu tărie că dacă doar am fi mai puţin răi, lumea fi, cu adevărat, mult mai bună.

Până atunci, la mulţi ani, dragă comentatoare! Îţi doresc o viaţă lungă!

*Evident am editat comentariile de pe Facebook şi am scos greşelile de ortografie omniprezente.