Am început cu o tunsoare…

Din martie, de când a început starea de urgenţă, vieţile noastre s-au schimbat dramatic. Ne-am văzut cu toţii izolaţi în case, fie lucrând de acasă, fie şi mai rău, fără job, afacerile s-au închis iar umbra ameninţătoare a bolii pluteşte asupra tuturor.

Foarte multe dintre noi (inclusiv eu), am resimţit puternic aceasta schimbare totală a modului nostru de viaţă şi am trecut prin tot felul de stări, de la incredulitate şi negare, la furie, deznădejde şi tristeţe.

În acele zile cănd totul părea că se prăbuşeşte în jurul nostru, ultimul lucru care ne-ar fi preocupat era cum să ne îmbrăcăm. „Stau acasă, nu mă vede nimeni/mă văd doar ai mei, de ce m-aş osteni?”

Aşa că multe dintre noi şi-au petrecut zilele în pijama sau cu pantalonii vechi de trening şi un tricou lălâu şi plin de pete. Me included.

Dar pe măsură ce zilele au trecut, am început să mă simt inconfortabil cănd treceam pe lângă oglinzile din casă şi vedeam reflexia unei femei deprimate şi lipsite de vitalitate.

Soţul meu mi-a spus într-o zi: „Ţi-ai pierdut scânteia, zâmbetul ăla al tău care lumina toată casa.”

„Da, mi-am pierdut-o şi nu ştiu cum s-o regăsesc.”

Dar s-a dovedit că am ştiut să-mi regăsesc zâmbetul şi nici măcar n-a fost greu.

Am început cu o tunsoare 🙂

Când s-a declarat starea de urgenţă trecuse deja mai bine de-o lună de când fusesem la salon să mă tund. Părul meu creşte repede aşa că după încă o lună, tunsoarea mea pixie se transformase într-o claie de păr imposibil de aranjat, oricât l-aş fi tapat şi oricât fixativ aş fi folosit.

Aşa încât, într-o bună dimineaţă am luat aparatul de tuns al soţului meu şi m-am tuns singură. La început mă gândeam la o tunsoare radicală, gen periuţă, dar în ultima clipă mi s-a făcut frică aşa ca doar mi-am scurtat părul (destul de mult). M-am tuns prost şi groaznic de inegal, dar am avut o imensă satisfacţie cănd am terminat.

De ce?

Pentru că, prima oară de la începutul acestei pandemii nenorocite, am avut sentimentul că mi-am recăpătat controlul asupra unei mici părticele din viaţa mea.

Poate părea un lucru minor, adică ce, mi-am controlat lungimea părului, mare scofală! Dar a fost primul pas. A fost pasul care mi-a adus din nou zâmbetul pe buze.

Ca şi cum aş fi privit coronavirusul în ochi şi i-aş fi zis: „Ai dat peste cap viaţa tuturor şi ai închis saloanele de coafură? Ei bine, pot să mă tund şi singură, na!” 🙂

Este un lucru cunoscut faptul că incertitudinea şi sentimentul lipsei de control asupra vieţii tale au efecte negative asupra psihicului.

În aceste vremuri nesigure când planurile noastre s-au prăbuşit, când nu putem ieşi afară când şi cum vrem, cînd nu ne putem întâlni cu familia şi prietenii, când jobul nostru este nesigur, cînd ne vine din ce în ce mai greu să ne înţelegem cu partenerul sau copiii, există totuşi ceva asupra căruia avem control: NOI înşine.

Putem controla cum arătăm, cum ne îmbrăcăm, cum ne simţim, cum gândim. Oricât de grele sunt împrejurările prin care trecem, NOI suntem cei care hotărâm cum ne raportăm la ele.

Putem trece prin această încercare deprimate şi fără speranţă, copleşite de temeri şi de cifrele tot mai mari de bolnavi şi morţi, sau putem trece cu încrederea că Dumnezeu ne va ocroti şi că vom găsi puterea de a ne reconstrui viaţa.

Eu am început prin a mă tunde. (Fireşte, nu-ţi recomand acest lucru, în afară de cazul când ştii ce faci sau ai un simţ al umorului bine dezvoltat şi practici auto-ironia 🙂 )

Apoi m-am uitat in dulap la toate hainele alea care aşteptau acolo „momentul potrivit” pentru a fi purtate. Şi nu, nu vorbesc de rochii elegante, sacouri sau pantofi cu toc. Ci de tricouri de toate culorile, de pantaloni lejeri de jerse, de rochii de vascoză placute la atingere, de papuci şi balerini comozi. Toate numai bune de purtat prin casă.

Aşa că m-am hotărât să-mi port ţinutele casual în casă şi să mă îmbrac în fiecare zi altfel. Şi să mă machiez uşor, puţin roşu pe pomeţi şi un strop de ruj pe buze.

Este incredibil cât de mult mi-a schimbat asta starea de spirit. Faptul că mă uit în oglindă şi văd o femeie îngrijită şi zâmbitoare în locul uneia cu un rictus amar pe faţă şi îmbrăcată într-un tricou vechi, contează extraordinar de mult.

Ideea că nu te vede nimeni e periculoasă. Şi falsă. Te vede cineva, cea mai importantă persoană din viaţa ta: TU.

Şi dacă totuşi ai nevoie şi de un public, deschide-ţi un cont pe Instagram şi postează poze cu ţinutele tale de pandemie. Poate părea frivol, dar are un efect terapeutic foarte bun 🙂

Să recâştigi senzaţia de control asupra vieţii tale poate începe cu lucruri mici: să-ţi faci patul în fiecare dimineaţă, să ai grijă de igiena ta, să te îmbraci cu gust, nu în haine vechi şi ponosite, să păstrezi ordinea şi curăţenia în casă, să faci mici planuri pe termen scurt.

Nu peste mult timp carantina se va încheia. Nu mai zăbovi, e timpul să te pregăteşti să-ţi reiei viaţa.

Şi dacă ai nevoie de căteva idei de ţinute de interior, iată ce am purtat eu în ultimele zile:

O rochie de jerse cu nasturi de la bonprix.ro. Uşor de îmbrăcat şi super comodă, e făcută dintr-un jerse plin, care nu se deformează şi arată bine chiar şi după ce stai mult pe scaun.

Niste pantaloni largi şi fluizi din jerse de la maxine.ro, cu o bluză roz deschis şi balerini roz de la bonprix.ro.

Colanti si o tunica in doua nuanţe apropiate de violet, de la maxine.ro.

O cămaşă în dungi cu colanţi negri şi nişte papuci argintii, de la maxine.ro.

O bluză galbenă cu nasturi de la bonprix.ro şi aceiaşi pantaloni largi de jerse, foarte comozi.

O bluză albastra cu fronseuri la bust, avantajoasă pentru siluetele măr, de la bonprix.ro. Am purtat-o cu colanţi negri şi nişte sandale foarte moi şi comode, de la maxine.ro.

M-ar bucura tare mult ca experienţa mea să te ajute să depăşeşti starea de deprimare şi să-ţi aducă şi ţie zâmbetul pe buze.

Cu drag,

Dacă articolul ţi-a plăcut recomandă-l şi prietenelor tale printr-un Share. Iar dacă vrei să afli când postez un nou articol, dă un Follow la pagina mea de Facebook: https://www.facebook.com/shopping.cu.maxine/