Back to school sau cum începe toamna în mintea mea

La fel ca în fiecare an, 1 septembrie este o zi specială pentru mine.

Este nu numai ziua în care începe toamna ci şi cea în care mă întorc, în mintea mea, la şcoală.

Nu sunt, fireşte, singura – pentru cei mai mulţi dintre noi începutul toamnei e asociat cu începutul şcolii, iar la cei care au copii la şcoală această asociere e cât se poate de concretă.

Dar la mine reîntoarcerea la şcoală nu se asociază cu anii în care am fost elevă ci cu perioada cât am fost profesoară.

Au fost mai bine de 10 ani în care am predat informatică la liceul emblemă al oraşului nostru – o perioadă pe care mi-o amintesc cu plăcere dar şi cu un soi de uimire.

E acelaşi sentiment pe care l-am simţit nu demult descoperind în pod nişte cutii în care erau zeci de caiete studenţeşti pline de probleme de matematică pe care le rezolvasem pentru admiterea la facultate.

Le răsfoiam cumva incredulă – părea de necrezut că eu fusesem aceea care am depus acel efort uriaş şi că ştiusem cândva toate acele lucruri, pe care acum le-am uitat cu totul.

Acelaşi sentiment îl am când îmi aduc aminte de perioada mea de profesorat, o vreme când am învăţat mult, am acceptat şi depăşit multe provocări şi am crescut, nu numai profesional.

Mi se pare incredibil, acum, cum am reuşit să fac conversia de la matematică (specialitatea mea) la o disciplină în fond foarte diferită – informatica – în cele doar 3 luni ale unei vacanţe de vară.

(Profesoară de matematică, avînd doar foarte vagi tangenţe cu informatica, urma ca din toamnă să predau informatica la un liceu de top, cu elevi foarte deştepţi şi aşteptări pe măsură.)

În fiecare an când începe toamna îmi amintesc emoţia cu care aşteptam să aflu ce clase îmi vor reveni, felul cum îmi pregăteam materialele, efortul de a înţelege şi de a prezenta cât mai clar concepte şi teorii complicate.

Şi desigur, acel sindrom al impostorului care nu m-a părăsit niciodată pe deplin, nici măcar atunci când ajunsesem, după câţiva ani, să fiu stăpână pe materie şi pe cunoştinţele mele.

Nu am regretat niciodată că am plecat din învăţământ pentru că atunci când am făcut-o, profesoratul încetase să-mi mai aducă satisfacţii.

Dar la fiecare început de toamnă îmi aduc aminte cu plăcere şi admiraţie de acea tânără de 27 de ani care n-a ezitat să se angajeze într-un proiect foarte greu, cu îndârjire şi convingerea că va reuşi, orice s-ar întâmpla. Şi a reuşit!

Ţinuta de azi este o rememorare a acelor ani, căci reproduce stilul ţinutelor mele din anii ’90: fustă plisată, sacou în carouri, vestă şi cămaşă, pantofi Oxford.

Singura diferenţă este poşeta. Acum este una micuţă, atunci era o geantă mare tip servietă în care căram manuale, caiete şi tot felul de cărţi de informatică. 🙂

Dacă ţinuta mea te inspiră, iată ce-ţi recomand.

• O fustă plisată asemănătoare găseşti la AboutYou.
• Un sacou în carouri asortat cu fusta poţi găsi la FashionDays aici, aici sau aici.
• O vestă de costum asemănătoare cu a mea la AboutYou.
• Pantofi Oxford negri la Born2Be.
• Poşetă asemănătoare la ePantofi.

Cu drag,

Articole pe care poate le-ai ratat

Cum să porţi fusta plisată peste 40 de ani

Cum să porţi un tricou cu mesaj după 50 de ani

5 (+1) piese cheie pentru o ţinută tinerească

Dacă articolul ţi-a plăcut dă-i un Like şi recomandă-l şi prietenelor tale printr-un Share. Iar dacă vrei să afli când postez un nou articol, dă un Follow la pagina mea de Facebook.

Summary

Article Name

Back to school sau Cum începe toamna în mintea mea

Description

Amintiri despre începerea şcolii şi o ţinută în stilul anilor '90.

Author

Maxine

MaxineOver50