Călătoria mea spre descoperirea stilului personal
Din studenţie şi până pe la 45 de ani am avut un stil bine definit, despre care multă vreme după aceea am aflat că se numeşte preppy.
Îmi plăceau fustele midi plisate, sacourile în carouri, cămăşile, pantofii cu aer masculin, fularele purtate pe după rever, vestele en coeur, pantalonii creion sau cei drepţi şi largi.
Ca profesoară într-un mic oraş de provincie am urât întotdeauna acel aer “de cucoană” cum îi spuneam eu: părul bine coafat, unghii roşii, taioraş, pantofi cu toc – chintesenţa eleganţei didactice provinciale. Eu purtam pantofi Oxford, eram tunsă bob şi aveam unghiile taiate scurt, date cu lac incolor.
Este un stil care mă reprezenta atunci, pe care îl port şi acum cu plăcere şi pe care l-am adoptat instinctiv, fără să am nici un model – căci la vremea aceea nu exista internet, Instagram sau Pinterest care să mă inspire.
Am avut totuşi o perioadă de vreo 7-8 ani în care am pierdut acest fir roşu al stilului personal. Munceam foarte mult, lucram de acasă, ieşeam rar şi nu mă mai interesa aproape deloc cum mă îmbrac.
În acea perioadă purtam aproape exclusiv pantaloni negri, pulovere în culori neutre şi o jachetă neagră de stofă, altminteri deloc urâtă, dar care devenise teribil de plictisitoare.
La un moment dat, pe la 51 de ani, uitându-mă pe nişte poze, am realizat că nu-mi place deloc cum sunt îmbrăcată. Nu că hainele pe care le purtam ar fi fost urâte, doar că nu mă reprezentau deloc. Ţinutele acelea nu erau “eu” ci doar nişte alcătuiri banale, multe dintre ele vădit dezavantajoase pentru silueta mea.
Aşa că am început să fiu din nou interesată de felul cum mă îmbrac şi să caut informaţii pe net despre stilul după 50 de ani.
Am găsit, desigur, nu doar câteva ci o adevărată avalanşă. Sunt atât de multe bloguri, poze, articole, sugestii de ţinute, sfaturi adesea contradictorii, încât această masă uriaşă de informaţii devine copleşitoare şi descurajantă.
Dar eu sunt încăpăţânată şi am o minte organizată aşa încât, odată ce mi-am propus să-mi redescopăr stilul, am făcut-o metodic.
Cum am făcut eu
Mi-am selectat cu grijă un număr limitat de surse de inspiraţie şi nu m-am lăsat distrasă de zgomotul de fond al miilor de articole care apar zilnic pe acest subiect.
Am început să cumpăr piesele de baza ale noii mele garderobe. Mi-am cumpărat cămăşi albe, blugi, jachete din denim, sacouri, tricouri cu dungi.
Mi-am îmbogăţit mult colecţia de accesorii: bijuterii, eşarfe şi curele, al căror rol special în cadrul unei ţinute cu stil l-am descoperit abia în această perioadă.
Mi-am creat contul de Instagram ca să-mi documentez ţinutele şi am redescoperit acel minunat sentiment de satisfacţie pe care îl ai când te priveşti în oglindă şi exclami “Da, asta e, exact cum trebuie!”
A fost un proces care s-a desfăşurat pas cu pas, pe o perioadă destul de lungă, şi pe care, desigur, nu-l consider încheiat, căci rafinarea stilului este o evoluţie continuă.
În această perioadă, care a fost una nu doar de evoluţie stilistică ci şi psihologică şi sufletească, am învăţat câteva lucruri importante.
Schimbarea este posibilă
Primul este acela că schimbarea este posibilă dar nu este uşoară. Trebuie să-ţi doreşti să te schimbi şi să faci eforturi în sensul ăsta.
Nu vei deveni o femeie cu stil doar uitându-te cu jind la poze şi spunându-ţi “Ce mi-ar plăcea şi mie să arăt aşa!”
Trebuie să depui un efort conştient şi constant, să faci cumpărături deştepte, să fii disciplinată şi perseverentă.
Stilul se învaţă
Cel de-al doilea lucru este că stilul se învaţă, că a te îmbrăca elegant, cu gust, în acord cu personalitatea ta este o deprindere care se cultivă şi nu vreo misterioasă calitate înnăscută.
Ce-i drept, abundenţa de informaţii despre fashion şi stil fiind aşa de mare, este foarte uşor să devii dezorientată şi să ajungi la concluzia că nu mai înţelegi nimic şi n-are rost să-ţi baţi capul.
Ideea din spatele înfiinţării acestui blog a fost tocmai aceasta, de a le ajuta pe femeile care îşi doresc să evolueze din punct de vedere stilistic, împărtăşindu-le experienţele şi descoperirile pe care le-am făcut în procesul meu de evoluţie stilistică.
Stilul personal este dinamic
În fine, am învăţat că stilul personal este dinamic şi evoluează odată cu tine.
Am văzut de nenumărate ori, probabil şi voi, chestionare care odată completate, au pretenţia că determină care este stilul tău personal.
De fapt sunt doar nişte chestii amuzante, care n-au mare legătură cu realitatea. Pentru că stilul nu este un cadru rigid, definit de reguli bine stabilite şi de neîncălcat.
Dimpotrivă, gusturile se schimbă, viaţa ta de schimbă iar odată cu ele şi stilul tău.
Acum trei ani, de exemplu, înainte de pandemie, îmi plăceau pantalonii creion, fustele midi, rochiile cambrate. Acum le port foarte rar iar gusturile mele se îndreaptă către pantalonii largi, rochiile maxi lejere şi pantofii cu platformă.
Acum pun mult mai mult accent pe comoditate, o transformare firească care a venit odată cu vârsta dar şi cu înţelegerea faptului că cel mai important lucru este să te simţi bine în hainele pe care le îmbraci.
Iată de ce, cred că parcursul meu spre descoperirea stilului personal este de fapt o călătorie fără sfârşit, şi mă bucur că-i aşa.
Pentru că abia atunci când încetăm să evoluăm şi să îmbrăţişăm noutăţile care vin spre noi, abia atunci îmbătrânim cu adevărat.
Cu drag,
Articole pe care poate le-ai ratat
Ce este stilul preppy şi cum îl poţi purta
Cum să integrezi trendurile în garderoba ta după 50 de ani
Cum să te îmbraci cu stil când eşti plinuţă
Dacă articolul ţi-a plăcut dă-i un Like şi recomandă-l şi prietenelor tale printr-un Share. Iar dacă vrei să afli când postez un nou articol, dă un Follow la pagina mea de Facebook.
One Comment
Pingback: