O zi de mai în Cişmigiu
Am fost în Cişmigiu, pentru prima oară, când aveam 13 ani, în vacanţa dintre clasele a VII-a şi a VIII-a.
Era, de altfel, şi prima vizită în Bucureşti, care, din perspectiva mea de adolescentă de provincie, mi s-a părut un oraş ca-n filme.
În acei ani Bucureştiul era încă un oraş îngrijit şi verde, plin de femei frumoase îmbrăcate în rochii scurte şi înflorate.
Venind din micul meu orăşel, traficul, luminile, blocurile înalte (la noi nu existau blocuri mai mai de patru etaje), mulţimea de oameni de pe Calea Victoriei, mi se păreau copleşitoare şi minunate.
Am stat, cred, vreo două săptămîni, la unchiul şi mătuşa mea care aveau un apartament cochet aproape de centru şi care mă plimbau cu maşina în fiecare zi să-mi arate locuri din Bucureşti.
Unul din acele locuri a fost Cişmigiul, unde ne-am plimbat pe alei şi cu barca pe lac iar apoi am mâncat la restaurantul Monte Carlo – nu-mi puteam imagina nimic mai fancy la vârsta aia.
Poate că acesta este motivul pentru care Cişmigiul are, în sufletul meu, un loc aparte şi este parcul meu preferat din Bucureşti.
Duminica trecută am fost din nou să ne plimbăm în parc şi m-am bucurat să văd că starea lui s-a îmbunătăţit simţitor de la ultima noastră vizită, când arăta foarte murdar şi ponosit.
Parcul era plin de lume, mulţi copii, căţei simpatici ba chiar am văzut şi o pisicuţă în lesă, oamenii stăteau pe iarbă la picnic, avea un aer de parc occidental care mi-a plăcut mult.
Am petrecut două ore frumoase, bucurându-ne de soare şi flori – o duminică perfectă de mai.
Rochia pe care am îmbrăcat-o este mai veche şi nu mai e disponibilă, dar iată câteva modele frumoase în nuanţe de verde aici, aici sau aici.
Cu drag,
Articole pe care poate le-ai ratat
O după-amiază de toamnă în Herăstrău
Dacă articolul ţi-a plăcut dă-i un Like şi recomandă-l şi prietenelor tale printr-un Share. Iar dacă vrei să afli când postez un nou articol, dă un Follow la pagina mea de Facebook.
2 Comments
Pingback:
Pingback: