Ticăloşia echidistanţei

“Io nu iau partea nimănui, că nici ucrainenii nu-s sfinţi. Are şi Putin dreptatea lui.”

De câte ori aţi văzut asta, în ultima săptămână, pe toate reţelele sociale?

Odată cu războiul, pe lângă trolii ruşi, jurnalişti vânduţi şi moriştile putiniste gen Şoşoacă, Lovin sau Steer, a apărut o nouă categorie de ticăloşi: echidistanţii.

Sunt aceia care clatină capul cu înţelepciune şi spun “E adevărat că Rusia a atacat Ucraina dar să nu uităm că…”, cei care zic precum rabinul “să ascultăm şi cealaltă parte…”, cei care comentează cu obiectivitate ştirile “… dar şi ucrainenii fac propagandă şi mint”.

Ăştia nu neagă războiul şi nici nu susţin că ucrainienii se bombardează singuri. Minciunile-astea sunt atât de gogonate încât nu-i pot prosti decât pe cei care deja sunt îngrozitor de proşti.

Nu, echidistanţii acţionează mult mai subtil şi pot atrage în pânza lor de minciuni şi oameni aparent inteligenţi, dar cărora le lipseşte busola morală. Capacitatea de a identifica Răul.

Care de fapt poate fi văzut cu o claritate de cristal.

Avem, pe de-o parte Ucraina, o ţară suverană şi independentă, care are dreptul legitim să-şi facă propria politică şi să-şi aleagă propriul drum în lume.

În 2014 îi este furat un teritoriu (Crimeea) iar în 2022 este invadată militar cu tancuri, aviaţie şi trupe, oraşele bombadrate, civilii ucişi sau siliţi să fugă cu sutele de mii din calea războiului.

Avem, pe de cealaltă parte Rusia, un stat care nu are nici un drept în plus faţă de Ucraina, care atacă neprovocat o ţară vecină încercând să o cucerească şi să o supună ideologic.

Ucraina este victima, Rusia lui Putin este agresorul.

Ce poate fi mai clar de atât? Poţi fi de bună credinţă şi totuşi să fii incapabil să identifici unde este Răul? Eu nu cred.

Nu cred că cei care încearcă să aducă argumente “echilibrate” şi spun că ambele părţi au partea lor de vină sunt doar inşi care vor să să fie Gică contra sau să facă pe deştepţii.

Cred că sunt, pur şi simplu, nişte ticăloşi.

Sunt aceia pentru care răul există numai dacă li se întâmplă lor. Când li se întâmplă altora, eh, ghinion, pesemne că l-au provocat ăia în vreun fel.

Cred că într-un astfel de război, oamenii cinstiţi nici măcar nu-şi pun problema dacă să-şi aleagă o tabără, o aleg pur şi simplu instinctiv. Tabăra lor  este cea care nu e de partea Răului.

Da, ucrainienii nu sunt sfinţi, nici americanii care îi ajută. Nu există binele absolut.

Dar răul absolut există. E cel care omoară copii, e cel care gazează nevinovaţii în lagăre, e cel care bombardează grădiniţe şi spitale. E cel care ameninţă omenirea cu bombele lui nucleare.

Claritatea morală înseamnă să recunoşti Răul şi să te plasezi de partea opusă lui, aşa imperfectă cum este.

Timpul pentru analize echilibrate va veni după război. Acum nu avem nimic mai important de făcut decât să sprijinim lupta Ucrainei şi să ne unim împotriva lui Putin. Pentru că acum, toţi cei care susţin că “adevărul e la mijloc” sunt, cu sau fără voia lor, aliaţii monstrului.